Translate

duminică, 12 ianuarie 2014

An Nou, dar aceleasi dureri de cap,

Revelionul l-am petrcut impreuna cu fidelele dureri de cap, ce nu mai vor sa plece de la mine, asa cu una, cu doua.
Acum pe 7 ianuarie2014, s-au implinit 2 luni de la ultima operatie, a 6-a. Recuperarea a mers pe un fagas ascendent, pana intr-un punct, cand incet, incet durerile s-au facut prezente in capul meu. Initial, doar durere, apoi presiune din ce in ce mai mare, care nu cedeaza cu un simplu analgezic. Simti cum creierul iti este presat si nu poti face nimic. Vajaie tot capul.
Din experienta datilor trecute stiu ca pentru presiune mi s-a prscris nenorocitul tratament cu cortizon,medicament pe care din fericire il aveam in casa si sper sa imi potolesc “uraganul din capul meu” pana in februarie cand ne-au recomandat sa ajungem la control.
Sunt extem de curioasa sa aflu in urma RMN-ului care este cauza durerilor, mai ales ca am incercat sa asediem tumora cu toate mijloacele naturale/naturiste. Inca nu disper, trebuie sa se gaseasca ceva si pt mine.
In prezent, s-au mai calmat apele in capul meu, dar nu a incalzeste prea tare atata timp cat asta se intampla numai sub tratament. Sper sa nu ajung in stadiul in care nici tratamrntul nu imi va mai fi de folos! Asa ca Doamne ajuta! Sa traiesc pana in februarie si atunci o sa vad incotro o sa o iau, daca mai este ceva de facut. Ei au preconizat k 90-100% va recidiva dupa operatie, desi eu am refuzat sa ma gandesc la asta, facandu-mi astfel mai mult rau.
M-au luat prin surprindere si tot asa or sa si plece, cum au venit. Acum 2 ani, am scapat pe negandite de tumora din centrul creierului( putina chimioterapie, un regim alimentar f strict si gata!, Dar mai greu este se pare sa mentii acesta stare de “creier curat”. Ce o vrea Domnul!! Eu am facut tot ce mi-a stat in putina sa fie bine, si sper ca o sa fie!!! Mai mult, nu o sa ma dau batuta, considerand asta o sinucidere sa stai sa astepti sa muri in chinuri groaznice, asa cum mi s-a mai recomandat. Nu sunt lasa sa fug, ascundandu-ma in spatele morfinei, care oricum nu curma durerile de tot. Pana si animalele sunt inzestrate cu instinctul de supravietuire, daramite omul.

6 comentarii:

  1. Din păcate,de cele mai multe ori, blestematul ăsta de cancer nu dispare. Ori intră într-o stare de remisie ori după operație se mai atenuează simptomele. Dat fiind faptul că ești la a 6 operație, era evident că lucrurile nu vor evolua favorabil. Și nu e vorba de lașitate în situația celor care folosesc morfina în ultimul stadiu al bolii ci de pragmatism și de realism. Așa le este dat unora ca să existe întrunite toate condițiile (genetice, mutații genetice datorită unor factori declanșatori, stil de viață, etc), pentru ca nemilosul cancer să se declanșeze. Ai și neșansa ca această boală să se fi declanșat acuma, când ar fi putut să fie peste 30-40 de ani, când cu siguranță se va găsi și o modalitate medicală pentru a prelungi la maxim viața unui om. Bucură-te frumoasă domniță de zilele ce îți stau în față, ia și morfină dacă trebuie să lupți cu durerea și bucură-te de fiecare clipă. Trebuie să fi speriată de RMN-ul de luna viitoare care într-un fel sau altul va lămuri definitiv problema. Eu te voi ține minte toată viața ca pe o ființă frumoasă și sper într-un miracol.

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi pare rau ca s-a înțeles greșit. Nu ii judec pe cei care iau Morgana, k la noi in spital si mie mi s-a administrat, dar revoltator pt mine este ca mi s-a recomandat sa iau morminte si sa aștepta sa mor in patul meu

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma acuzați pt toate greselile de redactare, dar eu scriu corect si mi le corecteaza pe loc laptop-ul

    RăspundețiȘtergere
  4. Iti recomand sa faci un control la Spitalul Militar Centar Carol Davila Bucuresti, la sectia de neurochirurgie la Dl. Dr. Cristian Nastase. E un medic deosebit de bun si el te poate ajuta :)
    Cauta pe net despre John of God, si daca crezi, si el te poate ajuta. Eu acum sunt in Brazilia la el si ma simt extraordinar de bine. Ma poti contacta oricand pentru detalii.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu am trecut prin ceea ce treci tu, dar prin ceva foarte serios, astfel incat doi ani de zile a trebuit sa fac un tratament extrem de dureros, cu multe efecte secundare neplacute. Astfel ca imi inchipui cat de greu trebuie sa iti fie. Curajul si puterea ta de lupta ma impresioneaza. Dar se spune ca numai persoanele puternice pot duce astfel de cruci grele. Ma voi ruga pentru tine. Sper sa te faci bine.

    RăspundețiȘtergere
  6. Imi lipsesti Alexandra!

    RăspundețiȘtergere