Am
asteptat strangerea sumei integrale pentru operatie si tratament..
pana..., pana cand nu s-a mai putut. Vineri, 02, nov. 2013
suportabilitatea ajunsese la capat. Simteam dureri si presiuni
crunte pe care nu le mai avusesem din Spitalul Universitar Bucuresti
din 2009. I-am spus mamei sa facem comanda de bilete sa mergem in
Turcia sa ma stabilizeze intr-un fel, ca altfel nu mai apuc ziua de
luni. Si am plecat urgent acolo, fara programare, fara toti banii. Am
mizat pe o intelegere din partea lor in ceea ce priveste costurile,
dat fiind faptul ca sunt pacienta lor de 5 ani de zile, timp in care
am virat in contul lor cu mult peste 100 000 euro. Am gasit
intelegere, slava Domnului! Si astfel am putut fi tratata
corespunzator. Urgent am facut un RMN, in urma caruia s-a constatat
ca am venit prea tarziu iar operatia nu se mai poate efectua in
conditii de siguranta, dandu-mi doar 1% sanse de supravietuire. M-am
agatat cu dintii de acest 1% si bine am facut. Norocul meu casa spun
asa a fost ca
M-au
internat urgent, intrucat aveam si piciorul stang, paralizat umflat
butuc, si in urma unui dopper venos au descoperit o tromboflefita de
toata frumusetea, riscand ca un cheag de sange sa se desprinda si sa
plece in sus in corp. Pentru a impiedica o astfel de catastrofa,am
fost propusa pentru o operatie de inserare a unei site pe piciorul
drept, in vena cava, ce impiedica imprastierea cheagului de sange de
la piciorul stang afectat. Trebuia musai efectuata aceasta
operatiune deoarece a doua zi, 07.nov. 2013, era planuita operatia
cerebrala. Am avut un noroc fantastic in primul rand ca dupa multe
dezbateri ale echipei de medici si semnaturile noastre, au acceptat
sa mai faca operatia, extrem de didicila si in al doilea rand ca am
supravietuit, cu toate semnele vitale intacte.
A
fost insa o operatie grea pe care am resimtit-o mai tare decat pe cea
din ianuarie 2013 , de secare a chistului lichid, de montare a
“sunt-ului” si cranioplastie. Dumnezeu m-a ajutat si Incetul cu
incetul am capatat putere, dar nu aveam nadejde ca se va mai intampla
asta.. Creierul meu este in continuare un butoi cu pulbere, care sta
in orice clipa sa explodeze, intrucat rezultatul biopsiei a fost
crunt: Glioblastom Multiforme. Gradul 4, metastaza. Grea a fost
operatia, dar mai greu e sa tii in frau o astfel de tumora.
Pe
27. nov. 2013, ne intoarcem pt evaluare, si pentru prescriptia
tratamentului de chimioterapie.Radioterapie au refuzat din start sa
mai fac pentru ca destule sedinte au fost date in 2009 si dec. 2011,
si pentru o noua operatie la piciorul drept, de data asta de scoatere
a acelei site, ce nu are voie sa stea in corp decat maxim 40 de zile
Viata
mea este numai in mainile Domnului. Sper sa fie eficienta
chimioterapia, ca altfel...
Rugaciune
multa de atat mai am putere.
